Drum spre adevar

Renata Verejanu

Dreptul de mamă

Un singur drept, dreptul de mamă mi-l asum.
Şi soarta mea are acest drept, şi fapta.
Dacă-am fost un cântec fragmentat până-acum
Şi tainică, stângace mi-a fost şoapta –
Acuma sunt protest, bucurie, durere
strânse la un loc
De-o rază ce din lună neâncetat coboară:
Lumina ca pe-o rugă eu de bolţi mi-o-ntorc,
Recunoscătoare de această-ntârziată vară.

Un singur drept, dreptul de mamă mi-l asum.
Şi nici o lege nu mă poate contrazice, –
Minutele ce mă locuiesc, mă supun
Pentru a-nţelege ce mai am a zice.

1983

Rostind adevăruri pe de rost

Intraţi, aici se vând numai sicrie.
O, da, la intrare despre aceasta nu scrie.
De urgenţă? Doi pe doi? Stranie măsură…
De beton? Cu gaură la gură?
O, da, comanda e primită. Poftiţi…
Vă aşteptăm să muriţi…
Cum? Nu e…mă scuzaţi. Nici rude?
Ce timp? Al stagnării?… Nu-ncape. De unde?
Vă recomand mărimea totală:
Şaptezeci de ani pe verticală,
În dreapta şi în stânga – la fel şaptezeci.
O să-l montăm îndată pe şinele reci…
Să-i dăm cu piciorul? Nu, o să-l împingem cu toţii
Până-ntr-acolo, în gura morţii.

Zadarnică trudă? Mai deschid un sicriu…
Fariseilor şi-aici li-i comod,
căci timpul lor e viu.
1985

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s