Dreptul de mamă
Un singur drept, dreptul de mamă mi-l asum.
Şi soarta mea are acest drept, şi fapta.
Dacă-am fost un cântec fragmentat până-acum
Şi tainică, stângace mi-a fost şoapta –
Acuma sunt protest, bucurie, durere
strânse la un loc
De-o rază ce din lună neâncetat coboară:
Lumina ca pe-o rugă eu de bolţi mi-o-ntorc,
Recunoscătoare de această-ntârziată vară.
Un singur drept, dreptul de mamă mi-l asum.
Şi nici o lege nu mă poate contrazice, –
Minutele ce mă locuiesc, mă supun
Pentru a-nţelege ce mai am a zice.
1983
Rostind adevăruri pe de rost
Intraţi, aici se vând numai sicrie.
O, da, la intrare despre aceasta nu scrie.
De urgenţă? Doi pe doi? Stranie măsură…
De beton? Cu gaură la gură?
O, da, comanda e primită. Poftiţi…
Vă aşteptăm să muriţi…
Cum? Nu e…mă scuzaţi. Nici rude?
Ce timp? Al stagnării?… Nu-ncape. De unde?
Vă recomand mărimea totală:
Şaptezeci de ani pe verticală,
În dreapta şi în stânga – la fel şaptezeci.
O să-l montăm îndată pe şinele reci…
Să-i dăm cu piciorul? Nu, o să-l împingem cu toţii
Până-ntr-acolo, în gura morţii.
Zadarnică trudă? Mai deschid un sicriu…
Fariseilor şi-aici li-i comod,
căci timpul lor e viu.
1985
Renata Verejanu - Geniul invizibil 