Poveste

O, nemurire de morminte unde loc eu n-am avut –

 Faţa nopţii mă ascunde sub obrazul ei tăcut.

Trec bărbaţi nespus de tineri,

                cum trec veacuri date-n spic:

 îmi îndrept spinarea-n timpul către care mă ridic.

Submarin de-i demnitatea, o aştept la mal de ani:

Se va răspândi în lume, izbăvindu-ne de duşmani.

Ruşinându-se de valuri, se izbeşte largu-n mine:

Simt Atlanticul cum stoarce din statura mea ruine.

Zâmbet-mândru se avântă şi se smulge din adânc:

Stă mulţimea între zile pân-ce soarta îmi mănânc.

Până ce ajung la omul despre care trece-o veste

Că mi-i sprijin, că mi-i cântec…

                dar îmi e numai poveste.

1982

 

Reclame

ingeri si creer

îngerul reântors în creierul meu 

Fântânile cuvintelor aşa adânc săpate  

 În umărul meu drept şi-n umărul meu stâng   

Flăcări potolesc, ele însăşi rămân însetate  

Când prin trupul ţării veselă eu plâng.  

Febra răvaşelor ameninţătoare  

Se leagă de îngerul care se-ntoarce  

În creierul meu, precum într-o floare  

Albina revine după nectarul ce-i place.  

De curând voi vizita America Latină 

Am pus cu fiul şi-un pariu, –  

Sărută-mă pe inimă înaltă şi senină 

Îngăduie la-ntoarcere mai tânără să fiu.  

Sub amiază au bătut inimii, la uşă 

Mi-au mirosit rufele în care-am fost iubită 

Prezenţa escrocilor în oraşul meu – mă înnăbuşă 

Îmi înşfacă sufletul precum o radiculită.