Metafora revoltei

În spaţiul dintre inimă şi creier
Dumnezeu a aţipit un pic.
Viaţa toată am să v-o cutreier
Cinstea din genunchi ca s-o ridic.
Clănţăneşte duhul celui speriat
C-a şoptit un strop de adevăr.
în segmente glasul i-au tăiat,
în aspirator l-au tras ca pe-un fir de păr.

Pitici la suflet şi la gând – pitici,
Dornici de-a goni prin pieptu-mi libertatea.
Ci beznele căscate cum să le ridici
Când paginată-i de-acu soarta, cartea.
Buclucul mă înghite, intrige sătule,
Eu curăţ cartofi polonezi.
Cu jind înclei zile destule,
Adăpostindu-te, dacă mă crezi

Anunțuri

3 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s