Renata Verejanu, geniul invizibil

Rostind adevăruri pe de rost

Intraţi, aici se vând numai sicrie.
O, da, la intrare despre aceasta nu scrie.
De urgenţă? Doi pe doi? Stranie măsură…
De beton? Cu gaură la gură?
O, da, comanda e primită. Poftiţi…
Vă aşteptăm să muriţi…
Cum? Nu e…mă scuzaţi. Nici rude?
Ce timp? Al stagnării?… Nu-ncape. De unde?
Vă recomand mărimea totală:
Şaptezeci de ani pe verticală,
În dreapta şi în stânga – la fel şaptezeci.
O să-l montăm îndată pe şinele reci…
Să-i dăm cu piciorul? Nu, o să-l împingem cu toţii
Până-ntr-acolo, în gura morţii.

Zadarnică trudă? Mai deschid un sicriu…
Fariseilor şi-aici li-i comod,
căci timpul lor e viu.
1985

P.S. Poemele Renatei Verejanu sunt mereu noi,
si peste 10, 20, 30, 40 de ani…
si vor fi noi si peste sute de ani…