îngerul reântors în creierul meu
Fântânile cuvintelor aşa adânc săpate
În umărul meu drept şi-n umărul meu stâng
Flăcări potolesc, ele însăşi rămân însetate
Când prin trupul ţării veselă eu plâng.
Febra răvaşelor ameninţătoare
Se leagă de îngerul care se-ntoarce
În creierul meu, precum într-o floare
Albina revine după nectarul ce-i place.
De curând voi vizita America Latină,
Am pus cu fiul şi-un pariu, -
Sărută-mă pe inimă înaltă şi senină,
Îngăduie la-ntoarcere mai tânără să fiu.
Sub amiază au bătut inimii, la uşă ,
Mi-au mirosit rufele în care-am fost iubită.
Prezenţa escrocilor în oraşul meu – mă înnăbuşă,
Îmi înşfacă sufletul precum o radiculită.
